Vorba zilei dupa…Emil Cioran

Sa ma rasfrang in lacrima ta si tu intr-a mea. Fiecare sa se rasfranga in lacrimile celuilalt. Toti sa se oglindeasca in lacrimile tuturora. Ca icoane vechi, in smerenie sa stam aplecati pe tulburile noastre transparente, clare in stralucire, dar nu in adancime. Lacrima sa ne fie oglinda noastra, adevarata noastra oglinda. In ea se vor imbina durerile si extazele noastre. Ce altceva decat lacrima poate fi oglinda celui ce a pierdut paradisul?Numai in lacrimi ne vom regasi figura. Si cum se desprind ele din adancul omului, sunt parca chemari ale altui paradis, in care am intra dupa ultima clipa, dupa ultima lacrima.

Emil Cioran – Cartea amagirilor, Humanitas, 2008

Anunțuri

Vorba zilei dupa…Frederic Strauss & Anne Huet

Mai multe imagini mentale adunate intr-o viziune ideala: aceasta este prima forma a filmului ca proiect, pe care regizorul il poate descrie deja proiectandu-l pe ecranul imaginatiei. Dar filmul va trebui scris, produs, turnat, montat si mixat…In definitiv, filmul trebuie confruntat mereu cu realitatea unei realizari concrete, care are toate sansele sa nu fie ideala.

Frederic Strauss & Anne Huet – Cum se fac filmele, Humanitas, 2008

O mie si una de nopti si zile – Naghib Mahfuz

10011

O carte ca un vis. Seherezada si-a terminat de spus povestile, este salvata de la moarte si devine sotia lui Sahriyar, nemilosul sultan. Romanul incepe din prima dimineata dupa incheierea povestilor magice ale Seherezadei, momentul in care lumea povestilor trece in realitate: ingerul mortii umbla printre oameni, ifritii sunt eliberati si le joaca credinciosilor feste, iar mintile oamenilor se pierd odata cu venirea ispitelor. Frumusetea apare uneori ca fiind leaganul bunatatii, alteori ca unealta a raului, iar uratul este legat de nebunie dar si de desfrau. Pacatele sunt imbracate in haina greselii, dar tocmai din pacate constientizate vine umilinta.

O satira la adresa societatii egiptene contemporane, O mie si una de nopti si zile aduce in discutie magia-pe care oamenii o constientizeaza sau nu, puterea politica-de care majoritatea abuzeaza, pacatele- pe care toti le avem dar nu vrem sa recunoastem, dar si iubirea-uneori pura, iubire ajutata sa se implineasca, dar si iubirea pacatoasa, pasiunea care arde, desfraul.

Am citit aceasta carte nestiind exact la ce sa ma astept. Anul trecut am citit celalalt roman al lui Mahfuz, aparut tot la Humanitas, Akhenaton, cel ce salasluieste in adevar. Aici sa zic ca aveam o idee, vaga,intr-adevar, dar totusi nu departe de adevar. O mie si una de nopti si zile m-a surprins prin prospetime, desi citind, simti parca mirosul aromat al fumului din narghilea.

Recomand cu caldura aceasta carte tuturor iubitorilor de carte araba, tuturor celor care mai cred in povesti cu duhuri si printese, dar si celor care ar vrea sa citeasca o carte sobra, care musteste de intelepciune. Lectura placuta!

 Naghib Mahfuz – O mie si una de nopti si zile, Humanitas, 2008

Vorba zilei dupa…Pascal Quignard

Cei doi ochi ai oamenilor sunt amenintati de doua lumi. Ziua, vad lumea exterioara gratie luminii ce vine de la soare. Noaptea, percep imaginile din vis, adaugand intunecimii terestre intunericul launtric ocrotit de pleoapele lasate. De aceea lumile ii ameninta intotdeauna pe oameni doar prin ochi- fie ca pleoapele le sunt inchise sau deschise. Ochii tacuti ai oamenilor sunt suprafete unde intra in contact lumi imiscibile. Constiinta oamenilor se mobilizeaza in jurul acestei interfete intre launtru si afara.

Pascal Quignard – Noaptea sexuala, Humanitas, 2008

Vorba zilei dupa…Gabriel Liiceanu

Trei trasaturi ale celebritatii cred ca se desprin de aici. Prima: esti celebru atunci cand poti starni in jurul persoanei tale un numar maxim de malentendu-uri intr-o unitate cat mai mica de timp. A doua: ca sa fii celebru, e de asemenea obligatoriu ca gafa, confuzia, malentendu-ul pe care persoana ta le starneste sa fie insotite de entuziasmul si jubilatia maxima a celui care le produce. In sfarsit, temeiul adevaratei celebritati nu este gestul care se presupune ca te-ar putea face celebru, ci caricatura lui. Altfel spus, un om nu este celebru pentru ceea ce a facut, ci pentru ceea ce se spune despre ce a facut. Un om devine celebru in clipa in care incepe sa convietuiasca cu propria lui caricatura.

Gabriel Liiceanu- Scrisori catre fiul meu, Humanitas, 2008

http://www.humanitas.ro/humanitas/scrisori-catre-fiul-meu

Iti amintesti cum a fost prima oara? – Jenny Colgan …sau „Da-mi , Doamne, 20 de ani si mintea mea de acum!”

978-973-689-266-0promoA povesti cuiva o carte e ca si cum i-ai explica gustul unui fruct pe care aceea persoana inca nu l-a gustat. Parerea ta despre acea carte are o importanta deosebita: persoana va citi sau nu cartea pentru ca tu stii sau nu sa ii spui cat e de „buna”. Sau asa cred eu…

„Iti amintesti cum a fost prima oara?” este o poveste spusa cu un umor deosebit, povestea tuturor  intrebarilor „dar daca?” pe care ni le punem in viata. De cand incepem sa constientizam ca lumea e mai mult decat mama, tata, casa unde locuim, apar miile de intrebari, miile de griji, specifice fiecarei perioade a vietii, dar toate ne formeaza ca om, fiinta perfect constienta de ceea ce este.

Flora, eroina romanului, are 32 de ani si e nemultumita de mai toate aspectele vietii ei: serviciu, iubit, corpul ei. Din aceasta nemultumire se naste o dorinta „as vrea sa am iar 16 ani”, dorinta pe care o spune cand prietena ei cea mai buna, mireasa fiind,  taie tortul. Si…surpriza!!! dorinta i se implineste! De aici o serie de intamplari amuzante, eroina avand trupul unei liceene de 16 ani si mintea unei contabile de 32. Credeti ca e usor? Flora ne dovedeste ca nici pe departe.

Ideea care se desprinde din roman ( sau asta a fost gustul pe care l-am perceput eu) este ca trebuie traita clipa, bucuria fiecarei varste trebuie traita la maximum, iar problemele care apar ( divortul parintilor, de ex) nu ar trebui sa ne afecteze definitiv pentru ca toate sunt lucruri care se intampla si viata merge mai departe. Trebuie sa avem curajul sa facem ceea ce ne dorim, nu ceea ce spun ceilalti ca „e bine”.

  http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/iti-amintesti-cum-a-fost-prima-oara

Vorba zilei dupa…Marius Daniel Popescu

Detesti cuvantul „suflet” si il diseci intruna si fiecare bucata o cantaresti pe balanta altui cuvant. Iubirea ta pentru fiinte nu vine de la suflet. Sufletul celor vii si sufletele celor morti sunt marionete duioase. Lucrul cel mai extraordinar pe care l-ai inteles e ca marionetele se pun in miscare unele pe altele. O marioneta face sa functioneze alte marionete si asa mai departe. Nu exista marionete lipsite de importanta pentru celelalte marionete. Ai inteles ca esti si tu o marioneta si nu incerci sa scapi de conditia de marioneta, lucru imposibil, dar incerci s-o lasi inactiva, incerci s-o lasi sa se atrofieze din lipsa de miscare.

Marius Daniel Popescu – Simfonia lupului, Humanitas, 2008

http://www.libhumanitas.ro/product.php/Simfonia-lupului/10453/

Previous Older Entries