Mielul: Evanghelia dupa Biff, tovarasul de joaca al lui Iisus – Christopher Moore

mielul_evangheliadupabifftovarasuldejoacaalluiiisus-32141

O carte minunata, o comedie grozava, aceasta noua aparitie Polirom tine cititorul cu sufletul la gura, il captiveaza si il distreaza la culme.

Initial nu stii la ce anume sa te astepti. Deschizi cartea si ramai blocat. Faci cunostinta cu un inger (Raziel) usor zapacit, cu un arhanghel (Stefan) sarcastic, cu Biff cel sculat din morti dupa doua mii de ani si cu Iisus, un copil normal, vesel si extrem de poznas. Poate parea blasfemie, dar aceasta carte scrisa in anul 2000 este o fictiune creata de un om vesel care incearca sa explice cu propriile cuvine anii ce lipsesc din Evangheliile Noului Testament.

Christopher Moore trateaza cu o inchipuita exactitate situatia in care Iisus si cel mai bun prieten al sau ar fi fost intre anii 1 si 33. Povestea propriu-zisa incepe odata cu intalnirea celor doi copii, in jurul varstei de 6 ani. Aventurile prin care cei doi trec nu par iesite din comun: este vorba pur si simplu despre doi copii pusi pe sotii, dintre care unul urma sa devina Mesia, iar cel de-al doilea,Levi zis si Biff, este cel care avea sa fie cunoscut in randul populatiei ceresti drept unul ce pur si simplu nu avea ce cauta acolo!

Surprinzator este ca in aceasta carte nu exista pretentia unui document ascuns si redescoperit dupa secole (asa cum exista lejer in alte carti!), ci doar comedia. Nu poti sta serios citind aceasta carte. Una peste alta, Biff este construit sa dea unda de comic din viata Mantuitorului, este cel care sustine ca a inventat sarcasmul si totodata cel care ii iubeste neconditionat pe bunul sau prieten Iosi, cel care il apara. Iisus (Iosua sau Iosi, dupa cum ii alinta Biff) apare aici ca fiind extrem de naiv, incercand sa faca bine si sa trateze pe toata lumea cu iubire, desi in mod cert nu toti dintre cei pe care i-a cunoscut ar fi meritat. Biff, in schimb, este cel care il tine ancorat in realitate, singurul care indrazneste sa il palmuiasca pe Mesia atunci cand considera ca este necesar, cel cu initiativa in cele mai multe cazuri, dar si cel care il ajuta pe Iisus sa inteleaga anumite pacate. Biff se sacrifica in pacatul adulterului (iubirea lui pentru femei ajungand sa fie pacatul pe care nu si-l poate reprima sub nici o forma!) pentru a-l face pe Iosi sa inteleaga cum sta treaba si il urmeaza pe Mesia in cele mai indepartate colturi ale lumii tocmai pentru a-l ajuta sa invete cum sa propovaduiasca Cuvantul si Scanteia Divina. Prima calatorie (cea in cautarea lui Gaspar) o fac tocmai pentru a afla ce anume cauta. Tocmai cautarea celor doi este extrem de amuzanta. Dar evident, nu am de gand sa dezvalui nimic!

Un lucru este cert: Mielul nu este o carte scrisa pentru a zdruncina credinta, ci, poate, pentru a o intari si pentru a-l pune intr-o alta lumina pe Mesia. Inocenta lui Iosi este bine stabilita, fiind clar modul in care personalitatea acestuia va avea sa schimbe lumea.

Va recomand din tot sufletul aceasta carte, nu numai pentru ca surprinde momente din viata lui Hristos, ci pur si simplu pentru ca este o carte amuzanta!Ceva de care avem uneori nevoie.

Anunțuri

Si daca tot vine Craciunul…

…ne-am pregatit si noi cat de cat. Am facut un bradut dintr-un best-seller si asteptam cititorii cu cartile-cadou deja impachetate frumos si un pic nonconformist…

dsc00592

Asa ca va asteptam pe la noi!

dsc00591

 

 

 

 

 

 

dsc005871dsc00588

dsc00581

Vine Craciunul – povesti, colinde, podoabe si merinde

593Din multimea colorata a cartilor pentru copiii, se desprinde ca fiind „altfel” volumul scos de edituta Litera „Vine Craciunul”. El cuprinde cinci povesti de citit in ziua de Craciun, patru retete de biscuiti deliciosi si sase  activitati practice.

Draga Mos Craciun, uite un cadou minunat si pentru cei mici, si pentru mamici!

 

Biscuitii „Stelele bunicii”

Ai nevoie de :

  • 250g de faina;
  • 1 lingurita de drojdie;
  • 150g de zahar;
  • un pliculet de zahar vanilat;
  • cateva picaturi de esenta de migdale;
  • 4 linguri de lapte;
  • 100g de unt;
  • 200g de alune macinate fin si cateva alune intregi;
  • 1 ou.

Amesteca faina cu drojdia. Fa o adancitura in aluat, in care sa pui zaharul, mirodeniile si laptele; amesteca-le treptat.

Apoi adauga untul (moale, dar nu topit) taiat bucatele si alunele macinate fin. Amesteca bine, pentru a obtine un aluat neted, rotund ca o minge. Daca se lipeste de degete, pune-l pentru putin timp in frigider.

Apoi, cu un facalet, intinde coca pana la 3 mm grosime. Dupa aceea, decupeaza stelute cu ajutorul unei forme. Unge-le cu galbenusul de ou si pe fiecare steluta pune o jumatate de aluna. Pe urma coace-le la cuptor 10-15 minute, la o temperatura de 200 grade Celsius.

Vorba zilei dupa…Octavian Paler

Orice durere se poate schimba in valoare, zicea Malraux. Si avem la indemana oricate exemple care ii dau dreptate. Dar asta nu justifica suferinta si nici nu inseamna ca valoarea nu se poate naste si dintr-o inima fericita. Sanatatea nu isi pune intrebari ca boala, mi se spune. Iar Sisif s-a gandit la destinul sau numai dupa ce zeii l-au pedepsit.Inainte traia nepasator in Corint. Dar nu vreau sa cred ca suferintele sanctifica si ca infrangerile sunt necesare. De ce ar trebui sa ne apropriem de adevar numai plini de rani?De ce ar trebui sa fim sfasiati de un vultur ca sa avem curaj? Oare fericirea nu e apta sa ne invete ceea ce ne invata suferinta? Nu exista un drum spre arta si spre noi insine care sa nu treaca prin infern?

Octavian Paler – Scrisori imaginare, Historia, 2007

Twilight- filmul

twilight-movie-poster1Am vazut aseara Twilight. Este un pic diferit fata de ce mi-am imaginat, mai exact, scenariul din capul meu era altul. Este un pic altfel decat cartea, dar foarte aproape de adevar. Ce mi-a placut in mod deosebit este modul in care este prezentata povestea celor doi. Actorii sunt perfecti in rolurile in care au fost distribuiti. Ma asteptam ca Alice sa fie mai mult prezenta, ca Emmet sa fie mai activ, poate chiar si Bella un pic altfel(mi s-a parut a fi un pic traumatizata, in alta ordine de idei). Se putea sa fie mai bine, ce e drept, dar nici o dezamagire nu este. Este undeva la mijloc, as putea zice.

Abia astept continuarea. Ar trebui sa le iasa mai bine. New Moon implica si mai multe efecte speciale (care efecte le-au iesit apoape perfect, din punctul meu de vedere) si mai multe personaje, care mai de care mai fascinante.

Un minus destul de mare la filmul asta este lungimea. Toata actiunea din Amurg este redus la maxim, asa ca o multime de detalii importante mai departe sunt trecute cu vederea. Un plus il consider coloana sonora. Extraordinar conceputa. Cea mai frumoasa scena din film este legata de muzica, mai exact momentul in care Edward ii canta Bellei la pian.

Una peste alta, filmul mi s-a parut a fi conceput ca sa fie inteles si apreciat mai ales de cititorii seriei Amurg. Nu stiu daca cineva care a vazut filmul si nu a citit cartea a inteles mare lucru. Este totul destul de evaziv, dar usor de inteles pentru cineva care stie cat de cat la ce sa se astepte. Dar este o poveste frumoasa de dragoste. Si totusi…cartea bate filmul!

Vorba zilei dupa…Gabriel Garcia Marquez

Niciodata nu m-am gandit la varsta ca la o crapatura de pe tavan prin care ploua si care iti arata cat ti-a mai ramas de trait. De mic copil am auzit spunandu-se ca, atunci cand moare un om, paduchii care i s-au strans in claia de par incep sa misune inspaimantati pe perna, spre rusinea familiei. Asta m-a impresionat intr-atat ca m-am lasat tuns chilug pentru a merge la scoala, iar rarele suvite care mi-au mai ramas mi le spal si astazi cu sapun de rufe. Ceea ce inseamna, imi spun acum, ca de mic copil mi s-a dezvoltat mai tare simtul rusinii sociale decat cel al mortii.

Gabriel Garcia Marquez – Povestea tirfelor mele triste, Rao, 2008

Vorba zilei dupa…Petru Cretia

Intre noi si imperiul mortii se afla din vechime sfantul aer, puternicul duh nevazut al vietii, laptele ei diafan. El simturilor li se destainuie numai ca azur si ca vant; el e albastrul luminii din sirul zilelor noastre, el mangaierea si biciul, racoarea, el autorul atator miscari, de frunze si valuri, de nisipuri si zapezi viscolite, de albe panze candva, de nori si de umbre de nori. Lucrurile se leagana, se umfla, se apleaca sub vant, se zbuciuma, se frang sau se spulbera, aluneca, plutesc, se inalta, tresar. Lucrurile fosnesc, suiera, gem, vuiesc sau tuna sub vant. Iar lumea este astfel mai frumoasa si mai vie, si au un spor mai mic puterile singuratatii in lucrarea lor.

Petru Cretia – Norii, Humanitas, 2005

Previous Older Entries